Studiu de caz – hidatioza

Iunie 26, 2012

Am scris in alta parte depre bolile asociate cu dejectiile canine nestranse.

Iata pe scurt un caz real: la varsta de 10 ani sorei mele i-a fost depistat un chist hidatic imens la plamani. Cum: era iarna, sora mea acuza dureri intense in zona pieptului, la respiratie si a fost suspectata de pneumonie. La radiografie s-a vazut adevarata cauza: un chist de marimea unei portocale localizat la plamanul stang. A fost trimisa la Bucuresti si a fost operata cu succes la spitalul Budimex de catre renumitul doctor Alexandru Pesamosca (Dumnezeu sa-l odihneasca!). Chistul fiind foarte mare, exista riscul sa se sparga si sa infecteze si celelalte organe cu multe chisturi dar Slava Domnului, aceasta situatie a fost evitata. A stat dupa operatie cateva saptamani in spital pentru refacere.
Au urmat apoi investigatii pentru a verifica daca nu sunt chisturi localizate si in alte organe. Mentionez ca nu existau simptome, dar trebuia facuta aceasta verificare. Pe vremea aceea era foarte greu sa faci o ecografie. Imi amintesc zbuciumul mamei pentru a rezolva aceasta problema si ajutorul dat de un doctor, prieten bun de familie. Temerile s-au confirmat: au depistat un alt chist la ficat.
Alta operatie, alte saptamani petrecute in spital, departe de casa.
Din fericire totul a decurs bine, sora mea s-a refacut, si a revenit acasa. A trebuit sa repete clasa a patra pentru ca lipsise prea mult de la scoala. Si a ramas cu doua cicatrici imense pe trup, o sensibilitate sporita la cele doua organe afectate si o copilarie marcata de aceasta experienta traumatizanta.


Dejectiile canine si sanatatea noastra

Iunie 26, 2012

warning-rahatel

Cinci din cele sase motive pentru care proprietarii trebuie sa stranga dupa prietenii lor patrupezi sunt bazate pe argumente legate de riscurile asupra sanatatii se arata intr-un articol publicat pe Hotnews.

De ce? Fecalele cainilor contin bacterii si paraziti. Daca sunt abandonate in spatiul public, vom ajunge vrand nevrand in contact cu aceste fecale infestate fiind expusi unor imbolnaviri grave. De exemplu, daca ploua, apa le dizolva, incaltamintea este contaminata inevitabil, ne stropim pe haine cu mazga formata; daca nu ploua, ele se usuca, se transforma in praf pe care-l inhalam mai ales cand bate vantul. Copiii prezinta cel mai ridicat risc de expunere deoarece pun mainile pe jos, se joaca cu obiecte care ating pamantul si au tendinta sa-si duca mana murdara la ochi, nas si gura. Chiar si copiii mai mari si adolescentii care se joaca cu mingea sau cu un frisby prezinta riscul de a contacta bacterii si paraziti. Mustele si alte insecte care se aseaza pe excremente si apoi ajung la noi in bucatarie sunt purtatoare ale sus-numitelor organisme patogene. Alte situatii sunt prezentate in postul despre procesul de poluare a mediului inconjurator cu deseurile canine. De asemenea, putem aluneca in cazul in care n-am reusit sa-i ocolim si ne putem rani; este valabil mai ales pentru cei in varsta sau pentru cei cu probleme locomotorii.

Citește restul acestei intrări »


Dejectiile canine si mediul inconjurator

Mai 21, 2012


Haideti sa punem punctul pe i. Dincolo de aspectul inestetic, mizerabil si deprimant al rahatilor abandonati acolo unde sunt produsi, principalul argument pentru a strange dupa catel este cel legat de igiena. Citește restul acestei intrări »